:: Din Istoricul Comunei

Pe locul actualei Comune Romos a existat o asezare civilizata si stabila inca din Epoca bronzului.

Descoperirile arheologice au scos la iveala obiecte care dovedesc ca la Romos a existat o asezare civilizata si stabila inca din Epoca bronzului. Este celebra descoperirea tezaurului de bronz de la Romos, din care face parte «Carul de bronz» aflat in prezent intr-un muzeu din Viena.

Cioaca Gradistei, locul in care care se presupune ca a fost construita o cetate care a facut parte din lantul exterior de fortificatii care aparau inima statului dac al lui Burebista si Decebal.

Dealul Cetatuia, la iesirea din Romosel pe DC 48A. Pe acest loc a fost zidita inca o cetate de aparare din lantul de fortificatii al dacilor.
In secolul XX au fost descoperite numeroase urme ale civilizatiei de tip roman pe vatra vechiului Romos. Actualul drum, care traverseaza campia din partea de nord a satului este cunoscut si sub denumirea «Drumul lui Traian».
Incepand cu anul 1140, in timpul regelui maghiar Geza al II-lea, istoricul satului Romos se completeaza cu istoria primilor sasi colonizati in aceste locuri din «Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana», cum se numea Germania in acele vremuri.

Sasii colonizati la Romos au venit din localitatea RUMES, care exista si astazi in Belgia, regiunea Flandrei.
In cronicile vremii, Romosul era numit RAMS sau RAMAS, iar colonistii saxoni «flandrenses» (cei din Flandra) si erau inregistrati ca «primi hospites regni» (primii oaspeti ai regatului). Atat populatia autohtona, cat si colonistii din Romos au avut de infruntat pericolul invaziei turcesti. Sasii si-au fortificat asezarea inconjurand-o cu ziduri puternice. Si astazi se mai vad urmele vechilor ziduri. Mai tarziu a aparut casa parohiala in care sasii se refugiau atunci cand era data alarma prin clopotul de pe acoperisul cladirii.

Intre anii 1760-1762, 264 de familii din localitatea Cugir, care au refuzat sa faca parte din armatele de graniceri si trecerea la grecocatolici au fost stramutate in satul Romos. De atunci satul s-a impartit in două: Susenii și Josenii.
Colonistii sasi au fost tarani si mestesugari care au adus cu ei deprinderile mai avansate ale Occidentului. Prezenta sasilor la Romos, a avut o influenta semnificativa asupra dezvoltarii economice ulterioare si chiar asupra modului de viata al populatiei autohtone. Arhitectura a satului a primit caracteristicile sasesti, iar oamenii sunt mai gospodari si mai bine integrati in comunitate.
Dupa 200 de ani de la venirea colonistilor, numarul lor ajunsese la 1300. Atacurile turcilor au devenit tot mai puternice, iar in urma invaziei din 1438, Romosul a pierit in cea mai mare parte. Supravietuitorii s-au refugiat in munti. Razbunarea lor a fost crunta cand, in 1479, dupa batalia de pe «Campul painii», o parte a turcilor biruiti au fost urmariti si omorati la Romos in locul care mai apoi s-a numit «Santul turcului» sau «Paraul turcului». In documentele scrise de-a lungul anilor, denumirea satului Romos a cunoscut diferite modificari care de fapt sunt scrieri diferite ale aceluiasi nume: 1206-RAMOS, 1291-ROMS, 1332-RAMAS, 1333-RAMACH, 1334-RAMAZ, 1487-RWMSZ, 1507-RUMAZ, 1557-RAMZ, 1563-RHWMASZ, 1578-ROMAZ, 1579-RUMAZ, 1659-ROMOSZ, 1750-SZASZ, 1850-ROMOS.